DAMIAN Claudiu

Damian Claudiu Cristian s-a născut în 1983. La 15 ani îşi începe studiile în teologie la  Seminarul Teologic „Sfinţii Trei Ierarhi” din Zalău. Este licenţiat în Teologie Pastorală şi Psihologie la Universitatea din Oradea. În anul universitar 2005-2006 obţine o bursă Erasmus – Socrates care îi permite să îşi continue studiile în Grecia la Facultatea de Teologie din Atena, precum şi o specializare pe limba greacă. În 2015 devine doctor în teologie biblică al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, având calificativul de „Magna Cum Laude”, cu teza de doctorat „Hochma – înțelepciunea în cărțile sapiențiale ale Vechiului Testament”.

În cadrul doctoratului, în anul universitar 2010-2011, primeşte o bursă şi este înmatriculat la Studium Biblicum Franciscanum Ierusalim, Israel (Universitatea Pontificală Antoniană din Roma), institut de cercetare şi învăţare academică a Sfintei Scripturi şi a arheologiei biblice, absolvind anul universitar cu calificativul „Magna Cum Laude”. În paralel participă ca auditor la cursurile institutului École biblique et archéologique française de Jérusalem, cursuri legate de subiectul înţelepciunii gnomice.

Călătoriile autorului au fost generate de dorinţa de a cunoaşte, de a descoperi, de a înţelege înţelepciunea, dar şi de a împărtăşi frumuseţea şi misterele lumii.

În 2018, la Presa Universitară Clujeană, a apărut primul său volum cu titlul „Hochma – înţelepciunea în cărţile sapienţiale ale Vechiului Testament”.

“Vizualizez cu ochii minţii coperta şi am senzaţia că acele coloane infinite se prelungesc dincolo de carte, într-un plan vertical. Statui megalitice în care se scurge timpul ca nisipul în clepsidră străjuiesc orizontul conştiinţei. Sunt momente de taină în care cuvintele înțelepte, rostite în şoaptă ca un descântec magic, vrăjesc gândurile. Ideile urcă în coloane maiestuoase ca ofrande aduse cu sfială divinităţii.
Stau în picioare în faţa fiecărei pagini şi caut cu emoţie, în buzunarele minţii, cheia potrivită. Uşa se deschide încet, iar paşii mei abia se simt, ca într-o catedrală. Pășesc plecându-mi urechea la înțelepciune și inima spre bună chibzuială.”