Ediția a II-a revizuită și adăugită, Presa Universitară Clujeană, 2022.
Cartea profesorului Dan Chițoiu (Departamentul de Filosofie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași) însumează cercetările sale asupra reperelor pe care actul filosofării sau experienței spirituale le-au avut în ceea ce este descris ca fiind spațiul cultural al Răsăritul creștin. Sintagma „Răsărit creștin”, așa cum apare în paginile volumului publicat la Presa Universitară Clujeană, desemnează nu atât o delimitare geografică, cât aria în care a fost activ un patern de raportare la sine, la lume și la realitatea ultimă. Dacă Estul creștin desemnează oikoumena Imperiului Bizantin în epoca patristică, nu mai puțin aparțin acestui Est arii culturale conturate după restrângerea hotarelor imperiului. Iar Biserica Asiriană a Răsăritului a avut un misionarism absolut remarcabil (deși puţin cunoscut), unul prezent în arii largi ale Asiei, creștinismul din sudul Indiei întemeiat de misionarii sirieni fiind o moștenire vie până astăzi.
(Re)discutarea temelor persoanei și experierii, a lumii și raționalității lumii, a realității ultime, ori a iconicului, se constituie în argumentarea existenței unei dinamice conexiuni între tradiția multimilenară vie a Estului creștin și o contemporaneitate în care știința și tehnologiile schimbă atât de evident „chipul” viețuirii noastre în lume. Paginile din acest volum pleacă de la constatarea insuficienței unor presupoziții ce au stabilit cadrele orizontului de raționalitate al modernității. Punerea în joc a altor strategii de cercetare, descoperirea de multiple niveluri ale realității, ori reacția fenomenologiei față de pretențiile metafizicii, au reprezentat provocări la adresa veleităților acestui model de raționalitate. Dan Chițoiu socotește necesară „reconsiderarea valorii și semnificației unor căi de investigație a căror validitate fusese privită cu circumspecție nu o dată”. În acest sens, este invocat faptul că sintagma „informație spirituală” apare în cercetările mai recente, fiind un indiciu că informația nu mai este văzută ca rezultat exclusiv al cunoașterii științifice ce decurge din validarea experimentală. Alte tipuri de experiență, ce pot fi mai adecvat descrise ca forme de experiere, ce țin de practica spirituală, au nu doar criterii după care pot fi puse în lucru sau modalități de verificabilitate, dar furnizează și un anume fel de informație, esențială și în articulările actului de filosofare din Estul creștin. Sunt de invocat, ca exemplu, scrierile lui Isaac Sirul, care au reprezentat reperul și ghidul de săvârșire a experienței spirituale, lucru valabil în vaste arii de practică ale isihasmului românesc sau rusesc.
Coordonatele întru care și-a găsit rosturile actul filosofării în vremea patristică, rezonează cu provocările și interogările ce se petrec astăzi, mai mult ca oricând, conceptele si sintagmele care alcătuiesc firul narativ al volumului fiind acum locuri comune ale dezbaterilor din filosofie, nu mai puțin în umanioare sau în știință. Sub impactul unei istorii ce stă sub semnul evoluțiilor neașteptate și ale succesiunii crizelor ce au tot mai mult caracter global, reflecția filosofică se îndreptă către o revizuire a răspunsurilor la perena interogare a umanității omului.
Raportarea critică a fenomenologiei recente față de valențele explicative ale metafizicii a reprezentat o provocare la adresa autosuficienței modelului de raportare la lume și om impuse de modernitate, devenind acum necesară reconsiderarea valorii și semnificației unor moduri de abordare a căror validitate era cu fermitate respinsă până atunci. Pentru noi, înțelegerea sensurilor de filosofare conturate în Răsăritul creștin ne este mai la îndemână, aceasta și pentru că, în deceniile trei și patru ale veacului trecut, Nae Ionescu sau Dumitru Stăniloae au pus în lucru datele culturale ale acestei tradiții. Corifeii gândirii românești interbelice au deschis perspective noi plecând de la recuperarea perenului din tradiția noastră spirituală. Stăniloae a adus conștiința necesității revenirii la sursele patristice, pentru a se ajunge la ceea ce, în fapt, caracterizează modelul cultural al Răsăritului creștin. Nae Ionescu pune în joc resursele tradiției spirituale a Răsăritului creștin, ca recurs cu caracter personal, iar „felul în care filosofa în fața studenților săi nu doar a trezit spirite, ci a contribuit decisiv la formarea celor ce vor fi numele marcante ale generației interbelice din cultura românească”.
Aceste aspecte sunt pe larg discutate în capitolele cărții semnate de Dan Chițoiu. Paginile volumului ne oferă deschideri și repere în investigarea contextelor în care perspectiva oferită de Răsăritul creștin poate oferi răspunsuri căutărilor omului de a se înțelege pe sine și a înțelege lumea în care trăiește.
Corina Domnari
Doctorand în Filosofie,
Editor Methexis Journal of Research in Values and Spirituality`
